Schimbarea orbitei Pământului pe măsură ce Soarele cedează treptat mai multă energie
Producția de energie a Soarelui a crescut încă de la începutul existenței sale, acum 4,6 miliarde de ani. Această creștere va deveni critică pentru viața pe Pământ în următorii 500 de milioane de ani. Deși există un consens științific cu privire la această creștere a energiei, nu există încă planuri concrete privind modul în care să protejăm viața pe Pământ de această creștere. Soluția la această problemă constă în ajustarea orbitei Pământului la creșterea producției de energie a Soarelui, astfel încât cantitatea de energie primită de la Soare să rămână aceeași. Această lucrare arată că cunoștințele științifice ale omenirii și posibilitățile tehnice ale omenirii, care există deja astăzi în primele rudimente, sunt suficiente pentru rezolvarea acestei probleme. Producerea sistemului de deplasare orbitală, furnizarea de energie și de masă de sprijin conduc la constrângeri care marchează clar calea spre realizare. Din această abordare a soluțiilor bazate pe constrângeri, rezultă o listă a competențelor umane de bază necesare pentru implementare.
Ce poate face omenirea, ce îndrăznește să facă omenirea? Cu greu poate exista o diferență mai evidentă decât între aceste două întrebări. Ceea ce este capabilă să facă omenirea poate fi văzut în cifrele care sunt folosite în ecuația lui Drake pentru "durata de viață a unei civilizații tehnice în ani". Se presupun doar 304 până la 100 de milioane de ani. În prezent, există un pesimism copleșitor care vede omenirea ca pe o plagă și crede că va supraviețui mult mai puțin de 304 ani. Expresiile acestui pesimism, ale acestei dezgustări de sine, ale acestei autoflagelări variază de la "Natura nu are nevoie de oameni" la "Planetele sănătoase nu au oameni". Există paralele înspăimântătoare cu flageltismul din Evul Mediu, care proclama flagelarea ca fiind un leac pentru ciumă. Ce subiect ar fi mai potrivit pentru a demonstra că "natura are nevoie de oameni" și că "planetele sănătoase au nevoie de oameni"? Un subiect în care, fără o civilizație umană cu un grad ridicat de inginerie, doar un Pământ ostil, fierbinte și lipsit de viață orbitează în jurul Soarelui, în timp ce o civilizație susține viața pe Pământ? Nu există o temă mai bună decât aceasta: omenirea, datorită capacităților sale tehnice și științifice, nu numai că poate, dar trebuie să se bazeze pe ea însăși pentru a face mult mai mult, și că o civilizație umană cu un grad ridicat de inginerie este foarte utilă pentru viața pe Pământ.
Chiar și în cercetările mele inițiale înainte de a prezenta subiectul, am observat o lipsă severă de lucrări pe această temă. Despre un obiect cu o greutate de 1019 kg care trece pe lângă Pământ la fiecare 6.000 de ani, cu posibila pierdere a Lunii și niciun cuvânt despre cum ar putea fi motivat acest obiect să zboare pe această orbită. De ce, cu toate realizările științifice extraordinare ale omenirii, nu există nimic cu adevărat util pe această temă? Presupun că acestea sunt bariere mentale care ne împiedică să credem că civilizația noastră ar putea fi încă aici peste șase miliarde de ani. Am documentat toate formulele folosite, nu există nimic care să nu poată fi rezolvat cu unul dintre calculatoarele folosite la clasă. Prin comparație, ce supercalculatoare au fost folosite pentru a face predicții pentru Soare în următorul miliard de ani? Câți fizicieni au contribuit pentru a face posibile simulări atât de complicate? Un efort atât de mare pentru predicție și, în schimb, atât de puțin pentru întrebarea "Cum supraviețuim stărilor de predicție?". Eram fascinat de modul în care arheologii și paleontologii reconstruiau istorii întregi pornind de la descoperiri. Acum, mă așezam în fața mai multor foi de calcul și viitorul omenirii se desfășura în fața mea: pas cu pas, fiecare cu decizii logice și convingătoare. Zona industrială a Lunii, sistem de lansare și aterizare cu motor liniar ecuatorial pentru nave spațiale în jurul Lunii, colecție de masă de susținere pe orbita lui Jupiter. În martie 2018, când căutam un material despre această posibilitate, YouTube mi-a adus brusc un videoclip sugerat: "Air Breathing Ion Thrusters Acest lucru s-a repetat în februarie 2019, când am scris capitolul despre evitarea coliziunii, videoclipul propus "Scientists Figure Out Why Uranus Spins on One Side" a adus material nou. Un sistem care sprijină în mod activ căutarea de cunoștințe. Având în vedere toate articolele științifice și tehnice pe care le-am întâlnit în timp ce scriam acest articol, sunt sigur că omenirea are potențialul tehnico-științific pentru a o pune în aplicare, trebuie doar să depășească barierele mentale pentru a acționa împreună ca umanitate și să stabilească obiective pe termen lung. Sper să pot asista personal la marele spectacol când primul prototip al unei nave feroviare va fi asamblat pe orbita Pământului.
|
